M-a surprins miracolul de a fi încă din anii copilăriei și am avut șansa de a întâlni oameni grație cărora am simțit și am văzut mai bine ceea ce înseamnă a fi. Calea psihologiei și în special cea a psihanalizei a fost pentru mine alegerea profundă care mi-a permis ca împreună cu experiența estului, numită generic tradiții spirituale, să pot avea o realizare treptată și integrată a modului în care suntem alcătuiți și a legilor care ne guvernează ființa.
Manualul de utilizare al ființei noastre este, de-a lungul istoriei umanității, cea mai prețioasă și căutată lucrare – opus magnum și este ceea ce am învățat și reconstituit din variile fragmente și indicii pe care viața mi le-a scos în cale.
Am realizat faptul că ceea ce tradițiile spirituale ale umanității ne propun, este, într-o anumită măsură, recuperat de psihologia și psihoterapia actuală.
Aceasta este o manieră integrată de a înțelege realitatea. Dacă punem împreună piesele disparate ale unei imaginii începem să o vedem mai bine. Această mișcare de integrare este semnul vindecării ființei noastre pentru că acolo unde există suferință mare, există întotdeauna separare considerabilă și instanțe aflate în conflict; pe de altă parte, acolo unde există viață lină există conectare și apartenență. Viața noastră devine treptat mai bună cu măsura în care realizăm că avem legătură cu tot ceea ce ne apare pe cale și că tot ceea ce întâlnim sunt oglinzi care ne pot arăta, dacă avem curajul să privim, chipul nostru real.
Iată care au fost pentru mine unele oglinzi: un masterat și un doctorat în psihopatologie și psihanaliză la una dintre universitățile care s-au aflat în corpul celebrei Sorbone pariziene, redenumită astăzi Université Paris Cité cât și la Universitatea din București, un masterat în antropologie și doctorat în filozofie, urmat de un post-doctorat în cercetare avansată la Institutul de Medicină Legală din București.
Am dorit de-a lungul a peste un sfert de secol să împărtășesc studenților nu atât cunoaștere, ci un mod de a o transmite care este expresia unui mod de a fi. Viața m-a purtat printre studenții Universității Titu Maiorescu, Universității din București, S.N.S.P.A., Universității Spiru Haret unde am oferit ceea ce am avut privilegiul să primesc. Am predat destule cursuri dar dincolo de acestea a fost mai important modul în care am simțit că mă pot conecta cu oamenii care mă ascultau: Introducere în psihanaliză, Psihologie proiectivă, Psihopatologie psihanalitică, Etnopsihologie, Introducere în consilierea psihologică, Introducere în psihologia comunicării, Elemente de epistemologie în psihoterapie, Valențe psihodinamice ale relației analitice, Comunicare terapeutică și altele. Am co-fondat asociații profesionale și transmis mai departe în acest cadru ceea ce experiența mi-a oferit: Asociația de consiliere și psihoterapie psihanalitică din București, Asociația Română de psihologie Analitică, Asociația de Psihodiagnoză, Consiliere și Psihoterapie Integrativă Aplicată. Am contribuit la apariția și dezvoltarea de reviste profesionale. Am publicat cărți și zeci de articole în străinătate și în țară, am fost director și redactor șef al Revistei Societății Române de Psihanaliză (2006-2018), redactor șef al Analele Universității Spiru Haret, seria Sociologie-Psihologie (2006-2008) și redactor șef al Anuarul Societății Române de Antropologie Culturală (1998-2001). Am co-tradus în cadrul Editurii Trei Marele dicționar al psihologiei cât și Dicționarul Psihanalizei.
Pentru că suntem suma întâlnirilor noastre, am coordonat și organizat zeci de eveniment sub auspiciile unor proiecte universitare prin care am oferit gratuit întâlniri memorabile cu personalități ale vieții științifice și spirituale.
Posibilitatea de a fi format în psihanaliză, de a fi fost membru în Asociația Internațională de Psihanaliză, și de a practica zeci de ani psihoterapia cât și privilegiul de a fi fost inițiat de maeștrii trăitori ai unor tradiții milenare, a însemnat pentru mine o conjuncție a estului cu vestul și șansa de a realiza că ființa noastră profundă vorbește o unică limbă, chiar dacă la suprafață se aude diferit și deseori conflictual.
Inocența și sensibilitatea, durerea și bucuria, teama și curajul se află în componența limbii unice a umanității profunde, numite în mod comun suflet, în timp ce modul conceptual prin care îi desenăm hărțile de semnificații diferă după experiență și apartenență. De aceea, trăitorii se înțeleg în timp ce gânditorii se pot certa.
Calea trăirii, a contactului direct cu ceea ce suntem și cu valorile care dăinuie mi-au adus o viață semnificativă.
Mă simt bogat și am îndeajuns … am șansa fiecărei clipe.